CRISTIAN-CONSTANTIN
Numele meu este Cristian-Constantin, am 36 de ani, sunt casatorit si am o fetita de 4 ani si 7 luni pe care o cheama Bianca-Maria.
Am sa incep prin a va spune ca prima data cand am intrat intr-o sala de jocuri a fost in clsa intaia, adica pe la 7 ani. Eram intr-un concediu cu parintii mei si tatal meu m-a luat cu el intr-o sala de jocuri mecanice. Pe atunci jocurile erau cam primitive. Nu m-am jucat dar m-am uitat la tatal meu cum juca si am fost fascinat. Cand am crescut mai mare am invatat sa joc un alt joc de noroc, barbutul. L-am jucat prima dată pe la 15 ani, dar numai ocazional pentru ca nu prea aveam cu cine.
Mai tarziu am cunoscut-o pe sotia mea Mihaela care era angajata la o casa de schimb valutar si amanet iar eu lucram in constructii. Asta se intampla cam prin 1999. Am vrut sa-i fac o surpriza. Noi aveam stransi vreo 300 de dolari si am gasit un loc unde se juca barbut. La inceput am castigat ceva bani dupa care am pierdut si din banii mei cam 150 de dolari. Mi s-a parut o suma foarte mare, caci banii ii faceam foarte greu. Spunandu-i sotiei mele ce s-a intamplat, ea a ramas uimita de ceea ce am facut dar la rugamintile mele m-a ajutat usor sa recuperez banii pierduti.
Sincer, nici o persoana in viata mea in afara de mama nu m-a ajutat si m-a sustinut mai mult decat sotia mea. Ii datorez mult. Ar fi putut sa plece de mult dar ea a ramas langa mine. Acum simt ca imi pierd familia complet.
De cativa ani am deschis o afacere mica dar din care am castigat ceva, cu munca multa. Un baiat pe nume Marian m-a dus pentru prima data intr-un cazinou. La inceput jucam sume mici, cate 2-3 sute de mii de lei vechi. Vreau sa va spun ca joc numai la ruleta. Sunt ca si hipnotizat de ruleta. Am pierdut din ce in ce mai multi bani. Am pierdut intr-o singura seara la un cazinou live 200 de milioane de lei vechi. De fiecare data spun ca nu ma mai duc, dar iar ma duc. Sotia mea m-a dus si la un psiholog vreo doua sedinte. Aici mi s-a sugerat sa gasesc o ocupatie care sa imi ia din timpul liber, sa fac ceva constructiv si am hotarat sa ma fac taximetrist. Toate bune, nu am mai fost la cazinou timp de vreun an si sase luni. Am inceput sa ne revenim cat de cat cu datoriile pe care le aveam, din cauza mea, dar de cateva luni incoace am inceput sa ma duc iar la cazinou cu sume mici dar constant, si am intrat din nou in datorii. Am amanetat si verigheta pe care am pierdut-o, am amanetat chiar si televizorul din casa. Mi-am adus familia la marginea prapastiei, si ei nu merita asa ceva. Avem datorii la banci pentru 30 de ani, adica pana ce fetita va fi in varsta de 34 de ani! Ei nu au gresit cu nimic si eu sunt singurul vinovat.
