Pasul 1: Am admis ca nu mai aveam nici o putere asupra jocului de noroc – ca vietile noastre ne scapasera de sub control.
Noi, la Jucatorii Anonimi, credem ca problema de joc de noroc pe care o avem este o boala emotionala, progresiva, pe care nici o vointa omeneasca oricat de mare ar fi ea nu o poate opri sau controla. Faptele sustin acest punct de vedere. Noi toti credeam intr-un moment sau altul ca toate problemele noastre ar putea fi rezolvate printr-un castig suficient de mare. Dar unii dintre noi chiar au realizat un castig mare dar s-au gasit apoi in scurt timp intr-o situatie si mai rea. Noi am continuat sa jucam. Am realizat ca astfel am riscat pierderea familiei, a prietenilor, a sigurantei si a locului de munca. Totusi am continuat mai departe sa jucam. Am jucat pana in punctul in care am ajuns – unii – la arestare, nebunie sau tentativa de suicid. Am continuat sa jucam si nu eram capabili sa ne oprim. Am cazut victime credintei ca daca problemele noastre financiare ar putea fi rezolvate, noi am fi in stare sa incetam sa jucam, sau chiar am fi in stare sa jucam ca oamenii normali. Am jurat de multre ori ca nu vom mai juca crezand ca aveam vointa necesara pentru a ne opri. De fapt noi credeam intr-o minciuna. Incapacitatea noastra de a privi onest problema propriului joc de noroc ne-a favorizat sa continuam sa jucam. In ciuda tuturor dovezilor din trecutul nostru, noi inca negam adevarul privitor la jocul nostru de noroc.
Odata cu intrarea in randurile Jucatorilor Anonimi, noi trebuie sa dobandim capacitatea de a privi cu onestitate la jocul nostru. Acesta este primul pas al procesului nostru de vindecare. Fara onestitate noi nu putem admite lipsa noastra de putere asupra jocului de noroc. Cu onestitate noi trebuie sa admitem si sa acceptam neconditionat neputinta noastra, pentru a putea sa ne vindecam. Orice rezerve care ne-ar indemna sa credem ca vom putea juca din nou inseamna ca noi inca nu suntem incredintati ca suntem neputinciosi in fata jocului si ca nu am admis si nu am acceptat neputinta noastra (indiferent daca avem sau nu avem vreo putere asupra jocului).
Acei membri care au dificultati in a admite neputinta lor in fata jocului ar trebui sa scrie pe hartie niste dari de seama despre jocul lor, despre distrugerile pe care li l-a cauzat jocul si despre nenumaratele incercari inutile de a inceta sa joace. Folositi cele 20 intrebari ca ghid. Scrieti extensiv, complet si specific folosind fiecare dintre intrebari ca subiect central. Doar odata cu constientizarea si acceptarea neajutorarii, lipsei de solutii si disperarii situatiei noastre ca jucatori compulsivi putem ajunge la deschiderea mintii ceruta de trecerea la pasul al doilea.
_____________________________________________________________________
CE INTELES ARE PASUL 1:
Pasul 1 ne spune ca admiterea faptului ca suntem infranti de catre jocuri este foarte umilitoare si ca in mod firesc, nu ne place sa acceptam o dovada a slabiciunii noastre.
DISCUTII:
- Cand am descoperit sau am simtit pentru prima data ca avem o problema cu jocurile?
- Descrieti faptele care probeaza faptul ca nu mai putem juca normal.
La Jucatorii Anonimi admiterea faptului ca avem aceasta problema este fundamentul pe care se va construi vindecarea noastra.
- Devenim puternici si capabili de vindecare doar in masura in care admitem ca suntem neputinciosi. Caci daca "nu suntem bolnavi" ce nevoie avem sa ne mai vindecam de o boala care nu exista?
- Indoiala si rezervele noastre asupra neputintei noastre blocheaza vindecarea
DISCUTII:
- A crescut acceptarea neputintei noastre prin frecventarea intalnirilor?
- Am reusit sa incetam cautarea sterila de raspunsuri si cauze ale patimei jocului, si am inceput sa combatem problema in viata de zi cu zi?
Pasul 1 ne anunta ca noi suntem socati instinctiv cand aflam ca vointa si mintea noastra singure nu vor fi in stare sa rupa obsesia noastra de a juca
DISCUTII:
- Cum a esuat vointa noastra in fata jocului?
- Suntem in stare sa venim la tratament ca sa supravietuim noi insine - sau inca venim pentru a-i satisface pe altii?
Slabiciunile noastre ne-au adus la grup. Admitand si acceptand problema pe care o avem, noi acceptam sa ramanem cu mintea deschisa pentru a reusi sa ne vindecam.
DISCUTII
- Invatarea prin prezenta regulata la grup.
- Sunt intalnirile regulate o sursa esentiala de ameliorare si vindecare?
- Ne plictisim sau reusim sa fim interesati?
- Ne vedem la grup ca intr-o oglinda?
