Cum percepe Dl. Viorel disparitia dupa tratament a
dorintei de a juca
"Când am iesit de la tratament întovărăsit de sotie, sa căutam un loc unde să luăm masa, mi s-a întâmplat ceva care m-a uimit şi m-a pus pe gânduri. Anume, am dat cu ochii peste o sală de jocuri, dar acum, după ce ieşisem de la tratament, sala de jocuri pe care o vedeam mi se părea că este ceva sec ca încărcătură, ca semnificaţie, ca imagine. Atunci când eu vedeam mai înainte o sală de joc mă încărcam, mi se urca parcă ceva în gât, ca şi cum mă ambalam cu sala de jocuri, în timp ce, simultan, toate ideile din cap îmi coborau pe o treaptă inferioară ca fiind lipsite de importanţă. Acum când am văzut sala, aceasta era seacă, goală (de nu vedeam parca nici oamenii care de fapt erau acolo), vedeam simplu o uşă şi nişte pereţi goi, ca o cutie goală nesemnificativă, seacă pentru mine comparativ cu modul cum vedeam eu înainte o sală de jocuri. Nu mai vedeam parcă nici desenele şi reclamele de pe pereţi care de fapt erau acolo la locul lor, ca la orice sală de jocuri, nu mai aveam ochi pentru ele."