C. I.-N. – Joc de noroc patologic
Sunt C. I.-N., am 33 ani si sunt de profesie economist, sunt
casatorit si am un copil de aproape 2 ani. Din anul 2002
joc la ruleta, la inceput fiind indemnat de un prieten, dupa
care nu am mai putut renunta. Cred ca la aceasta
dependenta care s-a format a contribuit putin si moartea
tatalui meu ca si nesiguranta materiala cauzata de acest
lucru. La inceput am putut face o pauza de un an si
jumatate, dar acum nu am mai reusit acest lucru desi imi
venea greu sa-mi dau seama si sa accept ca sunt
dependent. Sora mea a insistat mult sa ma tratez. Initial
am refuzat, privind tratamentul cu suspiciune, dar apoi am
acceptat.
Acum imediat dupa o dupa amiaza de tratament destul de
obositor prin mai multe proceduri simt in mod straniu,
dupa numai cateva ore, o schimbare radicala in mine, in
modul cum privesc lucrurile. Daca inainte, cand imi
imaginam sala de jocuri, simteam instantaneu o dorinta de
a juca de nestapanit, acum - dintr-odata - simt foarte clar
ca daca as trece pe langa sala de jocuri nu as mai avea
absolut deloc dorinta sa intru!
Inainte nu am mai simtit niciodata asa ceva. Observ
ca deja s-a intamplat ceva si ca sunt pe calea cea buna.
Inainte aveam un mare sentiment de vinovatie
pentru pierderile la joc si simteam o presiune in suflet.
Acum ma simt deodata usurat. Acum privesc jocul ca
pe un vis urat si vreau sa duc neaparat la capat
tratamentul ca sa nu ma mai intorc niciodata inapoi.
Vreau sa mai precizez un lucru: nu este posibil ca un
jucator pasionat de jocuri de noroc sa nu aiba neintelegeri
in casa. Acum sunt foarte sigur ca lucrurile intre mine si
sotie vor merge mult mai bine decat inainte.
10.04.2010
